Arta de a desena....insusirea desenului de catre copii!

A desena la vârsta aceasta înseamnă a găsi echilibrul afectiv şi, în acelaşi timp a exprima ceea ce nu ştie să spună încă în cuvinte: încrederea în sine, locul părinţilor în viaţa sa, teama, bucuria, tristeţea etc...

Copilul se deschide în desenele sale, acestea fiind o reală sursă de informaţii atât pentru părinţi cât şi pentru psiholog.

Pentru interpretarea desenelor nu este nevoie de multă pricepere şi experienţă. Trebuie să ţii seama de anumite elemente, cum ar fi:

• După aşezarea desenului pe foaie, vei da seama de felul în care copilul se plasează el însuşi sau se simte plasat în anturajul său. Dacă desenul ocupă un colţ mic pe foaie sau dacă o umple pe toată, se percepe replierea, respectiv, siguranţa lui. Dacă se desenează pe el însuşi pe intreaga foaie, ne putem gândi la o deschidere deosebită spre viitor şi/sau spre exterior.

• Analiza grafologică se realizează atunci când ne referim mai ales la traiectoria şi presiunea liniei. În funcţie de caracteristicile desenului, delicat, precis, îngrijit, uşor sau, dimpotrivă, rapid, ferm, exploziv, putem vorbi despre sensibilitatea, energia şi vitalitatea copilului.

• Elemente ca apa, soarele, luna, curcubeul, casa, drumurile, arborii sunt foarte expresive şi se regăsesc la aproape toţi copii, având semnificaţii asemănătoare. Dacă soarele poate fi tatăl, drumul simbolizeaza viaţa, cu mai multe sau mai puţine capcane, apa este elementul care o reprezintă pe mama, iar casa este propriul "eu", mai mult sau mai puţin primitor şi deschis spre exterior.

• În privinţa folosirii culorilor, putem spune că impresia mai mult sau mai puţin veselă, tonica, vie, blândă sau sumbră, care se degajă din desen este relevantă pentru dispoziţia copilului.

• Desenul în care copilul îşi înfăţişează propria sa familie este întotdeauna unul dintre cele mai semnificative. Locul pe care îl ocupă personajele, ca şi înalţimea lor reflectă importanţa pe care copilul le-o acordă membrilor familiei. A fost cumva uitat fratele mai mic? Tatăl este desenat mai mic decât mama? Se ating personajele? Toate acestea vor să spună ceva despre respectul copilului pentru familia sa.

Dacă vrei să afli mai mult despre ceea ce a dorit copilul să exprime, cel mai bine este să-i ceri să-şi comenteze desenul, personajele, culorile, fără să-l judei sau să-l influenţezi. Dacă uneori copilul va refuza să vorbească, alteori va fi greu să-l opreşti şi vei afla multe despre el.

Un copil căruia îi merge bine, face desene vesele, bogate şi colorate. Când apar problemele, desenele lui sunt afectate şi nu vor semăna cu celelalte. Poate culorile vor fi mai tari sau mai întunecate, poate desenul va fi repetitiv, iar impresia generală mai agresivă. În cazul în care copilul desenează nori negri, case cu geamuri sparte, munţi înalţi care acoperă peisajul şi foloseşte culori închise în mod repetat, este cazul să consulţi un psiholog. Dar dacă lipseşti cumva din desenul copilului în mod repetat, sau dacă eşti desenat în culori ca negru, maro, puţină atenţie şi afecţiune acordată lui, va garanta prezenţa în frumoasa lui opera.