Datini,obiceiuri si superstitii

Se apropie Inaltarea Domnului...


Obiceiuri de Rusalii

La 40 de zile dupa Pasti se sarbatoreste Ispasul sau Inaltarea Domnului. In aceasta zi abunda obiceiurile si practicile magice legate de cultul mortilor, deoarece se credea ca sufletele mortilor se ospatau acum, in zborul lor catre cer. Se credea ca, in drumul catre cer, sufletele mortilor se puteau rataci si ramane pe pamant, transformandu-se in strigoi ce provocau neajunsuri oamenilor si animalelor. De aceea in ziua de Ispas se practica, si astazi, ritualuri magice de aparare: sunt culese si sfintite plante despre care se crede ca au proprietati apotropaice (leustean, alun, paltin); oamenii si animalele se ating cu ramuri de leustean; se buciuma la raspantia drumurilor si pe dealuri; femeile si fetele se incing peste brau cu ramuri de leustean; abunda pomenile pentru morti; se fac vraji si descantece.

In aceasta zi, dupa terminarea slujbei religioase, preotul iese cu credinciosii in camp pentru a sfinti apa folosita la stropitul semanaturilor iar oamenii impodobesc mormintele cu flori si frunze verzi.


Duminica Mare care incheie Ciclul Pascal, cunoscuta si sub denumirea de Pogorarea Sfantului Duh, se suprapune peste sarbatoarea populara a Rusaliilor, sincretismul lor ingreunand disocierea obiceiurilor si practicilor crestine de cele precrestine.


In traditia populara, Rusaliile sunt niste fiinte fantastice, malefice, asemanatoare ielelor, care umbla prin vazduh incepand cu ziua de Strat de Rusalii (miercuri, a 25-a zi dupa Pasti) si provoaca mult rau oamenilor: ii pocesc, ii schimonosesc si ii innebunesc pe toti cei care nu le respecta zilele. De aceea, femeile nu lucrau nimic in toate miercurile care se derulau de la Stratul de Rusalii pana la Duminica Mare. Pentru a apara gospodaria de invazia acestor spirite, in sambata Rusaliilor oamenii obisnuiesc si astazi, in virtutea traditiei, sa arboreze la porti, in foisoare, pe ganguri sau la intrarile in case, ramuri verzi de tei, planta considerata a avea proprietati apotropaice.


Mosii de vara, tinuti in sambata Rusaliilor, sunt unul dintre cele mai importante momente ale cultului mortilor. Inainte se credea ca sufletele mortilor, dupa ce au parasit mormintele in Joia Mare si au zburat slobode timp de 50 de zile, se intorc in lumea subterana in sambata Rusaliilor. Pentru ca aceasta reintoarcere sa se desfasoare fara incidente, oamenii savarseau rituri de induplecare si de imbunare a spiritelor mortilor: impodobeau gospodariile si mormintele cu ramuri de tei si faceau pomeni fastuoase, practici ce s-au pastrat pana astazi in satele bucovinene.

De Rusalii se dau de pomana vase de lut sau de portelan, cani, strachini si vase de lemn (cofe, cofaiele), impodobite cu flori si umplute cu lapte, vin sau apa. In unele sate bucovinene Mosii de vara incep inca in dimineata sambetei de Rusalii, cand pomenile amintite mai sus se trimit pe la casele vecinilor. Dar ritualul de pomenire are loc mai ales in cimitire, unde mormintele sunt curatate si impodobite din timp iar lumanarile ard intreaga perioada in care se desfasoara ceremonialului de pomenire. Impacarea sufletelor mortilor si intoarcerea lor fara incidente in morminte depinde de bogatia ofrandelor (pomenilor) si de respectarea ritualului. In aceste zile, la portile cimitirelor, se intind mese pline cu colaci si sticle de vin impodobite cu verdeata si flori si au loc slujbe de pomenire, oficiate de preotul satului, dupa care acesta parcurge intregul cimitir pentru a sfinti fiecare mormant. Dupa incheierea ceremonialului, satenii isi daruiesc unii altora ofrandele sfintite de catre preot sau le impart saracilor.

Parte dintre ramurile de tei folosite la Rusalii sunt pastrate peste vara pentru a putea fi folosite in practicile de alungare a furtunilor si a grindinii. Alta data, preotul si satenii ieseau in camp, in ziua a doua de Rusalii, pentru a sfinti apa si a stropi campul, crezandu-se ca, astfel, nu va bate grindina.

Duminica Mare a asimilat si elemente specifice renovarii timpului. Acum se deschidea sezonul culegerii plantelor de leac ce se considerau a fi contaminate, pana la aceasta data, de catre Rusalii.

Reprezentarea mitica a zilelor saptamanii

Numarul zilelor este stabilit inca din vechime, insa alegoria, continutul si fabulatia lor mitica sunt locale. Fiecare zi din saptamana e personificata printr-o sfanta batrana : Sfanta Luni, Sfanta Marti, Sfanta Miercuri, Sfanta Joi, Sfanta Vineri, Sfanta Sambata si Sfanta Duminica. Legendele mitice ale fiecarei zile au supravietuit alterate mai ales in basme si in Sinaxarul crestin.

Elena Niculita-Voronca sustine ca unele zile sunt figurate de sfinte, altele de sfinti. Sunt feminine : Miercurea, Vinerea, Sambata si Duminica, si masculine Luni si Marti.

In afara personificarii mitice a zilelor saptamanii, poporul roman acorda unor zile din an caractere faste sau nefaste. In calendarul superstitiilor babesti se mentioneaza zilele faste si nefaste, cu superstitiile si credintele referitoare la ele si cultul special ce trebuie sa li se acorde. Dupa cuvantul sau desinenta adaugata la numele unei zile se poate distinge caracterul fast sau nefast al zilei. Martea neagra e nefasta, Joia verde de asemeni, culoarea denota in acest caz natura zilei. De asemenei numele Martolea si Joimarita denota caracterul lor nefast, pentru ca sunt dedicate unor semidivinitati raufacatoare.

De asemeni nefaste sunt si zilele care se tin pentru gadini (animale salbatice) : lupinii, zile ce se tin pentru apararea de lupi, de Pastorul lupilor, un semizeu ; ursinii, zilele ce se tin pentru apararea de ursi (in termen popular zilele lui Mos Martin); ciumarca, zilele ce se tin pentru apararea de ciuma . In Oltenia exista un calendar al ciumercelor, care se tin esalonate pe zile si saptamani, dupa mersul epidemiilor ce au avut loc in satele oltenesti-; rusaliile, zilele ce se tin pentru a nu fi oamenii pociti de rusalii, iele, dansele, vantoasele etc, semidivinitati care pot fi cand faste cand nefaste; sanzienele, zilele proprii farmacopeei medicale si erotice care culmineaza cu noaptea de sanziene , cand zilele farmacopeei si erotismului farmacopeic dezleaga plantele de tabuismul lor permanent; zilele de Pasti si de Pastile blajinilor, cu ritualul si caracterul lor fast si bogat. In semnificatii ce tin de resurectia lui Iisus concomitent cu invierea naturii, si zilele Babelor si ale Mosilor care sunt cand faste, cand nefaste, dupa cum le socoteste omul ca raspund la dorintele lor de a prevedea firea, caracterul sau intemperiile bune sau rele din anul in curs.

Romulus Vulcanescu

Reprezentarea mitica a ceasurilor din zi si noapte


Romanul imparte celelalte unitati de timp mitic, in timp diurn, de zi si nocturn, de noapte; ziua in cinci parti : dimineata, pranz, miezul zilei, chindie, seara; noaptea tot in cinci parti: amurg, innoptare, miezul noptii, cand bate toaca-n cer, cantatori si zorii albi. Fiecare parte din zi si noapte era impartita in ceasuri, care nu erau echivalente ceasurilor obiectiv cronometrice, ci ceasurilor subiectiv cronometeorologiee, dupa sezon si vremuire. De altfel la romani masurarea timpului mitic era in stransa legatura cu masurarea spatiului mitic. Exista in legatura cu aceasta dubla si ambigua masurare, o zicala cu talc : "de aici pana acolo, e nimica toata, o zvarlitura de bat si o fuga de iapa pana crapa", sau "timpul se masoara cu pasii, si spatiul cu inchipuirea ". Ziua se masura dupa aparitia soarelui la orizont si urcarea lui pe cer (de o sulita, doua, trei), dupa jumatatea de dram a soarelui intre orizont si crucea cerului, adica pranzul (care cadea cam intre orele 10 si 10,80). La pranz se oprea sateanul din lucru si imbuca ceva din merindele aduse de nevasta. Apoi lucra pana in miezul zilei, cand soarele ajungea sus in crucea ceruiui. In miezul zilei (care cadea cam intre orele 12 si 12,30) se manca ceva mai bine. Urma uneori lucrul pana la chindii (cand se batea toaca cam pe la orele 4 dupa masa). Atunci, daca omul avea ce, mai imbuca ceva si isi continua lucrul, pana in amurg, cand lasa totul balta, pornea acasa si cina vartos. Intre chindie si amurg orele se masurau pe cer tot cu sulita, calculand distanta invers de la jumatatea drumului soarelui (dintre crucea cerului si orizont), spre orizont.

In privinta noptii, orientarea pe ceasuri se facea dupa criterii empirice cronometeorologice, in inserare, noapte innegurata, noapte cu stele, noapte cu luna si noapte cu stele si luna. La inserare sateanul se indruma dupa umbre si licurici; in noapte dupa zgomotul animalelor domestice sau salbatice, zborul liliecilor, fluturilor de noapte, dupa ciripitul sau ganguritul unor pasari zburatoare si dupa cantatul cocorilor. Dar se orienta si dupa unele semne reale sau fictive magico-mitice de la miezul noptii: cantatul indepartat al cocosilor, ca un cantat din cer, baterea toacei de la mezonopiia ca o toaca din cer, adierea zinelor in hore aeriene, fofilarea Zburatorului dupa dara de lumina a mersului lui etc Empiric cronometeorologic, miezul noptii se masura in trei ceasuri zise ale cantatorilor, care corespundeau celor trei cantari de cocosi : desemnand inceputul ceasurilor nefaste, rele, demonice din noapte, toiul activitatii lor si incetarea oricarei activitati demonice. Aceste trei cantari (care uneori erau in coruri de cucuriguri) erau : cel de la 12 noaptea, cel dintre 1,30 si 2 din noapte si cel de la 3 - 3,30 din noapte. Aceste asa zise trei ceasuri din noapte erau- considerate nefaste pentru ca in intervalul lor se credea ca circula in voie demonii, semidivini-tatile rele (iezmele, ielele, strigoii, moroi, pricolicii, tricolicii, zburatorii, muma padurii, fetele padurii etc.) ca si nalucile vrajitoarelor, oamenii rai si animalele infernale. Cel surprins in drum de ele, trebuia repede sa zgaraie-pe pamant in jurul lui un cerc si sa stea neclintit in mijlocul cercului, rugandu-se la Fartat sa-l apere de ceea ce vede sau aude in juru-i.

Era in fond un rit de aparare magico-mitica, conform caruia practicantul trebuia sa reziste in cerc pana la a treia cantare a cocosilor, inainte de aparitia zorilor, cand toate fapturile demonice dispareau. Romanul numea, aceste ceasuri nefaste din noapte : ceasuri rele, ceasuri de nenoroc.

Afara de aceste ceasuri rele concepute numai ca rastimpuri empirico-eronometeorologice mai exista o categorie de Ceasuri rele, personificate-mitic ca atare. Aceste Ceasuri rele aveau infatisari monstruoase (cu capul cat banita, ochii cat pumnul, gheboase, schioape, cocarjate, vinete, galbene-sau negre, in loc de degete cu ghiare , in loc de dinti cu cutite etc etc.) Infatisarile lor erau asimilate tipurilor de boli usoare sau grele, vindecabile sau mortale si tipurilor de infirmitati generale oamenilor si animalelor. Despre aceasta categorie de personificari mitice pomenesc indeosebi descantecele. Iata doua exemple de descantece intitulate De ceasul rau : ...Iesi, ceas rau,/ iesi, tu, rau,/ ceas rau cu speriat,/ ceas rau cu duh necurat! ceas rau cu samca alba,/ ceas rau cu samca neagra,/ ceas rau cu moroi,/ ceas rau cu strigoi,/ ceas rau cu zburator (...) " din toate maruntaiele celui bolnav si sa te duci cum ai venit din rapi risipite, din mari rascolite, in care sa pieri ca fumul si ceata; sau sa te duci, intorci in muntii carunti, unde cainele nu latra, vaca nu muge, la curtile tale etc. In alt descantec se spune ca "a plecat [cutare] pe cale, pe carare,/ a ajuns sub o rapa de parau si 1-a intalnit un mare rau,/ lipitura cu Ceas rau (...}" . In aceste descantece Ceasul rau este figurat ca o naluca demonica sau ca faptura monstruoasa, sau descompusa fiziologic de raul care o roade.

In opozitie cu Ceasul rau este Ceasul bun, care de fapt este mai ales un ceas din zi. Ceasul bun se iveste in orice rastimp din zi. Este reprezentat printr-o femeie frumoasa care inlesneste buna desfasurare a unor evenimente ce converg la infaptuirea destinului celui in cauza.

Ceasul rau si Ceasul bun au fost denumite in popor si Ceasul nenorocos si Ceasul norocos sau simplu Nenoroc si Noroc. Romanul spune adesea : "e om fara noroc", "ce nenoroc a avut sarmana", "l -a batut norocul", "prost sa fii noroc sa ai" sau "fa-ma mama cu noroc si m-asvarle-n foc". O zicala cu substrat mitic latin precizeaza ca "norocul e orb" si "nu-te-m-potrivi norocului". Printre urarile romanului domina : "bata-te-ar norocul sa te bata" sau "noroc bun la ceas rau".

Ceasul rau si Ceasul bun cu echivalentele lor Nenoroc si Noroc sunt de fapt executanti ai predestinarii sortii , nu "ipostaze ale Destinului", acoliti cu titlu de personificari ale unor aspecte, hotarari de etapa sau finale ale Urselor, nu transfigurari ale destinului insasi. Aceasta idee e sugerata de credinta populara in incapacitatea Destinului de a face fata tuturor cerintelor activitatii ce o depune. De altfel, in bulgara veche, in care au intrat multe elemente comune tracilor nord si sud dunareni, ursita, sau menirea-urselor se numeste narok, echivalentul norocului la romani, care nu era altceva decat "personificarea sentintei destinului" sau al sortii.

Romulus Vulcanescu

bravo ilona!

ilona

bravo ilona!

bravo ilona!
chiar nu aveam habar!

bravo ilona..mereu cu informatii interesante!

am si eu o superstitie...nu ma intorc niciodata din drum...

ilona...foarte atre...
am si eu cateva superstitii:nu ma intorc din drum,daca deschid foarfeca gasesc ce caut;daca ma mananca nasul prin -nauntru ma cert;daca ma mananca palma...dau sau iau...

e pe bune cu foarfeca?...nu am mai auzit....

ma....sa sti ca eu de cate ori am deschis-o...coincidenta sau nu...am gasit ce cautam....

atunci sa o deschizi mereu...eu mereu pun cate ceva si nu stiu unde...

eu stiam cand uit ceva,leg un prosop de piciorul unei mese si imi aduc aminte!

eee uite pe asta nu o stiam...acu aud.....

de la mama stiu.
asa face ea si de multe ori este adevarat!

dansati..asa e obiceiul?

nuuu...eu dansam de bucurie.....

bravo...

AlinaStoichiciu a scris:

ma....sa sti ca eu de cate ori am deschis-o...coincidenta sau nu...am gasit ce cautam....

eu stiu cu o cana pusa dupa usa cu gura in jos...si gasesti ceea ce cautai....

mai,sunt multe superstitii...cica dak crezi se adeveresc,dak nu nu ai nici o treaba....si eu am unele pe care le cred....

si eu cred in unele...

ce superstitiii interesante! fetele

foarte interesante