Leganatul pe picioare, o obisnuinta periculoasa

Am asistat deunazi la o discutie intre o prietena si mama ei, cu privire la fetita de 4 luni a fiicei si problemele cauzate de faptul ca nu adoarme decat leganata pe picioare.

Cu cat acestea discutau mai aprins, realizam ce diferenta este intre mentalitatea de acum 20 ani si cea de acum, cel putin in privinta cresterii copiilor.

Este un lucru normal sa-ti iubesti copilul si sa-ti doresti ce e mai bun pentru el.

Insa, de cele mai multe ori mamele, dintr-un excel de zel, obisnuiesc bebelusii cu practici care le fac mai mult rau pe viitor si de care nu mai pot scapa apoi.

Unul din ele este si obisnuitul copilului cu leganatul pe picioare atunci cand vine ora de culcare.

Mai ales in cazul copiilor plangaciosi, practica adormirii lor leganati pe picioarele parintilor este foarte des folosita.

Daca la inceput poate parea un lucru inofensiv si foarte util pentru parinti, cu cat copilul creste si greutatea sa se mareste, acest lucru devine o povara.

Dar oare toate mamicile procedeaza la fel?

Am incercat sa stau de vorba intr-o zi cu cateva mamici, aflate in parc cu micutii lor. Raspunsurile, din pacate, au fost majoritare in privinta adormitului celui mic leganat:

"Si eu o mai legan pe picioare. Mai ales atunci cand e atat de obosita ca nu reuseste sa adoarma sau daca o doare ceva.

Dar intai si intai o las pe ea sa incerce sa faca nani singurica (Alexa mea are 11 luni) si doar daca vad ca de acum a trecut juma de ora si ea nimic si incepe sa si planga atunci o pun pe picioare." (Janina, 26 ani, casnica)

"Puiul meu a fost leganat pe picioare pana la 1 an. Chinul de pe lume, ca nu intotdeauna adormea repede si ma trezeam leganandu-l cate o ora...

Ce am facut? La sfatul unei prietene am avut curajul sa il las singur in patut ca sa adoarma, dar asta numai cand vedeam ca ii pica ochii in gura de somn.

Pana atunci ii cam stabileam eu orele de somn ziua si noaptea. Prima saptamana experiment a fost dificila in sensul ca plangea ca sa vin sa-l legan (asta insa nu dura foarte mult) dar am avut taria sa nu ma duc la el (desi sotul ma facea in permanenta criminala)." (Mirela, 28 ani, manager)
"L-am leganat si eu pe Cristi, de fapt, mai mult l-am plimbat(il luam in brate si faceam ture cu el prin toata casa) pana pe la 1 an si 2-3 luni.

Deja era mai greu si incepuse sa ma cam doara spatele asa ca mai luam cate o pauza din plimbat si ma astezam cu el in brate pe pat/canapea.

Ei bine, nu-i placea deloc si incet, incet, am inceput sa am pauze dintr-astea tot mai dese, pana a preferat singur sa-l asez in patut." (Felicia, 36 ani, bucatareasa)

"Cat a avut colici si noi am plimbat-o pe Veronica in brate prin casa sa se linisteasca, sa doarma.Chiar parca se invatate sa doarma in brate.

Insa cu rabdare, pe la 4 luni am inceput sa o pun in patut cand trebuia sa doarma, cand observam ca e mai bine dispusa.

Si am reusit sa o fac sa doarma singura. Acum are 1 an si doua luni, doarme singura ziua, seara stam doar langa ea pana adoarme (5 minute)." (Coralia, 31 ani, invatatoare)

In cazul famiilor care numara mai multi membri in casa, practica leganatului nu reprezinta ceva atat de periculos.

Oricand se va gasi cineva care sa stea putin cu copilul si sa-l legene, macar pana ii trec colicile sau creste suficient cat sa-l inveti in propriul patut.

Insa in cazul in care esti doar tu si sotul tau cu bebele, leganatul pe picioare, in afara de faptul ca va solicita spatele si coloana foarte mult, va vor rapi si putinele clipe pe care le-ati putea folosi pentru celelelte treburi in casa, sau pentru voi.

Insa nici practica cu lasatul copilului sa tipe pana "se linisteste el singur" nu reprezinta o solutie, mai ales in cazul bebelusilor cu probleme medicale, cum ar fi astmul, insuficienta respiratorie sau cardiaca.

Si atunci? Solutia salvatoare?

Solutiile se ofera in functie de temperamentul fiecarui copil in parte.

Odata stabilite orele se somn, ele trebuie respectate cu strictete, iar in cazul unui copil plangacios, probabil ca statul parintilor langa el pe patut, mangaiatul pe burtica si spusul de povesti cu voce inceata vor reprezenta un succes.
"L-am leganat si eu pe Cristi, de fapt, mai mult l-am plimbat(il luam in brate si faceam ture cu el prin toata casa) pana pe la 1 an si 2-3 luni.

Deja era mai greu si incepuse sa ma cam doara spatele asa ca mai luam cate o pauza din plimbat si ma astezam cu el in brate pe pat/canapea.

Ei bine, nu-i placea deloc si incet, incet, am inceput sa am pauze dintr-astea tot mai dese, pana a preferat singur sa-l asez in patut." (Felicia, 36 ani, bucatareasa)

"Cat a avut colici si noi am plimbat-o pe Veronica in brate prin casa sa se linisteasca, sa doarma.Chiar parca se invatate sa doarma in brate.

Insa cu rabdare, pe la 4 luni am inceput sa o pun in patut cand trebuia sa doarma, cand observam ca e mai bine dispusa.

Si am reusit sa o fac sa doarma singura. Acum are 1 an si doua luni, doarme singura ziua, seara stam doar langa ea pana adoarme (5 minute)." (Coralia, 31 ani, invatatoare)

In cazul famiilor care numara mai multi membri in casa, practica leganatului nu reprezinta ceva atat de periculos.

Oricand se va gasi cineva care sa stea putin cu copilul si sa-l legene, macar pana ii trec colicile sau creste suficient cat sa-l inveti in propriul patut.

Insa in cazul in care esti doar tu si sotul tau cu bebele, leganatul pe picioare, in afara de faptul ca va solicita spatele si coloana foarte mult, va vor rapi si putinele clipe pe care le-ati putea folosi pentru celelelte treburi in casa, sau pentru voi.

Insa nici practica cu lasatul copilului sa tipe pana "se linisteste el singur" nu reprezinta o solutie, mai ales in cazul bebelusilor cu probleme medicale, cum ar fi astmul, insuficienta respiratorie sau cardiaca.

Si atunci? Solutia salvatoare?

Solutiile se ofera in functie de temperamentul fiecarui copil in parte.

Odata stabilite orele se somn, ele trebuie respectate cu strictete, iar in cazul unui copil plangacios, probabil ca statul parintilor langa el pe patut, mangaiatul pe burtica si spusul de povesti cu voce inceata vor reprezenta un succes.

recunosc si eu il mai leganam pe Mihai pe picioare...asta a tinut vreo 2 luni,insa nu o faceam zi de zi...acum cand ma mai enerveaza si nu vrea sa doarma il mai pun dar nu sta sub nici o forma

c-am asa ceva si eu ..Mari........cand e prea agitat si nu are stare il mai legan cateodata ...dar asta fff rar pt topic

mari

eu si acum dupa amiaza o mai legan pe claudia pe picioare si nu ma deranjeaza absolut deloc.
daca am treaba fac asta ,daca nu stau langa ea pana o ia a somnul si pot sa va spun ca nu ma deranjeaza deloc,chiar imi face placere.
chiar daca se spune ca nu e un obicei sanatos,chiar nu ma intereseaza!!!!!!!!!!!!!!!!!

important sa nu vrea mereu asta alina...cunosc pe cineva care si la 4 ani si jum e leganata pe picioare...ca nu adoarme

asta depinde de copil.
de exemplu azi am stat langa ea si a adormit in 10 minute maxim ca nu am avut treaba.
ea zice sa o legan dar daca i-am zis nu,nu plange,intelege.

eu am renuntat dupa 6 luni de la nasterea lui seby sa-l mai legan..si a renuntat si el..mai greu la inceput..dar am reusit!

ffffffffff bine!

da..pai la cat de dolofan era imi amorteau imediat picioarele

Eu l-am leganat pe Radu pana pe la 1 an si 10 luni cu intreruperi. A fostgreu o zi cand l-am dezvatat. Pe urma n-am mai avut treaba.Pe Daria incerc sa n-o mai pun pe picioare, dar stiu eu daca n-o so fac?

mamaaaaaaaa!!!!!!
acum am observat ca ai o printesica de 2 saptamani!!!
cum te descurci?
cu e cu 2?
eu cred ca sunt ibsedata de chestia asta!!!

nu pot sa spun ca e usor, pentru ca de dimineata pana seara la 8 sunt singura cu ei si cu toate treburile. Radu e gelos cand o pun la san pe Daria, Daria a inceput sa aiba colici, treaba trebuie sa fac....etc. Dar nu vreau sa ma plang. Le dovedesc pe toate. Singurul lucru la caresper este sa nu pierd lapticul din cauzaoboselii. Pe Radu nu am cu cine sa-l las nici macar o ora. Daca ai pe cineva sa te ajute la inceput pana iti intri in ritm, e mai bine. Oricum o sa te descurci, ai sa vezi.
Dumnezeu nu ne da mai mult decat putem duce. Asta e principiul meu de viata.

asta asa este,ai dreptate nu ne lasa Dumnezeu!
unde ai nascut?
la targoviste?????

Da, la Targoviste. Si am avut o nastere cum iti doresc si tie:usoara, rapida, si cu refacere completa in doar 2 zile. Dupa doua zile nici nu-mi venea sa cred c-am nascut.Iti doresc nastere usoara si un bebe sanatos.

cu cine ai nascut??????

Cu medicu Florin Florescu si cu moasele. Medicul m-a ajutata sa am dilatatie completa in numai o ora.

Tot cu el am nascut si baiatul.

florescu cred ca este cel mai bun doctor di targoviste la ora actuala!

Se zice ca mai este si Tomescu, dar eu nu am incredere in el, pentru ca e cazul, nu e cazul, el iti zice ca-ti face cezariana. Florescu e si simtit, si sufletist, si se multumeste cu cat ii dai. Ba mai mult, nu-ti primeste nici un ban inainte.

tomescu e un mitocan.
eu am facut practica in spital si il stiu bine.
si nevasta-sa la fel a lucrat la sanepid si o stiu bine!